joi, 15 ianuarie 2015

Bloc comunist, aer mediteraneean

Eu cand am intrat in apartamentul Mirelei nu mi-a venit sa cred ca doar cu cateva luni in urma aici era calcio vechi pe pereti, stiti genul? Stalactite sau stalagmite pe pereti cum le placea romanilor prin anii ’90.


A lucrat cu un meserias roman intors din Spania. „Un nene zugrav cu care lucrase mama acum 11 ani si care tocmai se intorsese din Spania. Se pare ca experienta occidentala l-a tampit de tot. In loc sa se specializeze acolo, si-a pierdut total indemanarea de a face ceva bun. Mi-a scos peretii strambi, finisajele au fost un dezastru… Ii spuneam, nea Florica, dar uite aici cum arata, nu se poate sa lasi asa; iar el imi raspundea: asa iese Mireluta, n-am eu ce sa-i fac”.

Mirela se ineaca de ras cand isi aminteste de primul instalator, pe care l-a si concediat de altfel: „l-am rugat sa-mi puna sifonul la baie fix pe mijloc si el mi-a spus, doamna, sifonul sta unde vrea el, nu unde vrem noi.”

Mai toate obiectele din casa au o poveste. O parte dintre ele sunt obiecte adunate de-a lungul timpului, scoase din pivnite sau recontextualizate si o parte cumparate in situatii atipice, de la prieteni care isi renoveaza casa sau vecine care scot lazi de zestre pe holul blocului.


Este o mostenire de familie, dar nu din familia ei. De la o prietena care voia sa-si modernizeze aparatmentul si voia sa renunte la obiectele cu patina. Are si masuta ei, dar din pacate obiectele astea fabuloase sunt gandite pentru case cu tavan inalt, si intr-un apartament de bloc nu incape tot ansamblul.



Are peste 70 de perechi de pantofi pe care i-a asezat ordonat pe rafturile unei clasice biblioteci de la Ikea si doua standere uriase pentru rochii, palarii, voalete si funde cu buline.


„Bucataria am vrut-o toata alba si am vrut sa fie un spatiu cald in care sa vrei sa stai, sa nu te oblige sa gatesti. Restul a venit de la sine; mi-au placut draperiile de la Ikea si le-am vrut in bucatarie, cand am inceput sa aduc mobila ma plimbam cu tabloul prin casa si pur si simplu mi-a placut cum a dat in bucatarie. Mobilierul este o combinatie Ikea cu vintage. Dulapul l-am cumparat din Ikea de la parter de la camera cu rebuturi. Nu e un dulap de bucatarie, dar la mine s-a potrivit la fix. El costa in mod normal vreo 16 milioane si eu l-am luat cu 6 milioane si putin, pentru ca era o idee zgariat intr-o parte. Masa este de la o bucatarie veche de-a noastra, de prin ’95, care a fost patata si raspatata. Am luat-o la jmirghel usor si asa am ajuns la culoarea initiala a blatului, apoi i-am dat o patina de vintage. Am preferat sa o las asa decat sa o vopsesc.”



„Covorul are mai bine de 100 de ani si este o mostenire de familie. Comoda, vitrina si fotoliul cu aer britanic le-am luat de la European Heritage, dar nu din Bucuresti. M-am dus direct la Targoviste unde au ei depozitul; daca le cumperi direct de- acolo ai un discount de 15%. Dupa ce am cumparat fotoliul, i-am rugat sa-mi faca la comanda si draperii din acelasi material. Si mi-au facut!”



Oglinda stil venetian trona in sufrageria noastra de acasa pe vremea lui Ceusescu;
este o oglinda care a facut cariera in anii ’80 in casele romanilor, doar ca era pusa pe orizontal, nu pe vertical.



Fereastra e lucrata manual si face pe putin 1000 euro. Am cumparat-o din targul de vechituri de la Valea Cascadelor si am dat pe ea 3 milioane, am gasit si grilajul de exterior in care o sa pun sticle de vin.


In balcon, Mirela si-a amenajat atelierul de pictura si locul in care isi bea cafeaua cand vin fetele in vizita.


Masa este de la Amsterdam Cafe-ul de pe Lipscani. Am cumparat-o cand au inchis cafeneaua si voiau sa scape de mobila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu